Alex Namaste Scrie

Marșuri, petiții, legi noi și statistici îngrozitoare. Încercăm să înțelegem dacă România trăiește o adevărată revoluție feministă sau doar o luptă disperată pentru viața femeilor.

Articol de @Alex_Namaste. Urmărește-mă și pe Instagram.

Rezumat pentru cititori grăbiți

În România, întrebarea dacă asistăm la o nouă revoluție feministă nu mai este un exercițiu teoretic, ci una legată de viață și de moarte. În ultimul deceniu, datele oficiale arată o creștere constantă a cazurilor de violență domestică, în timp ce analize independente arată că, în medie, o femeie este ucisă în fiecare săptămână de partener sau de un membru al familiei. În paralel, sondaje europene indică faptul că peste patru din zece femei din România au trecut, de la vârsta de 15 ani, prin violență fizică sau sexuală, mult peste media Uniunii Europene. Sursă: European Data Journalism Network, analiză privind femicidul în România. europeandatajournalism.eu

Pe acest fundal sumbru, societatea românească pare să fi intrat într-o fază nouă de mobilizare. Marșurile anuale pentru siguranța femeilor, organizate în mai multe orașe simultan, adună mii de oameni, iar după crime extrem de mediatizate apar proteste spontane, pancarte cu numele victimelor și mesaje care cer explicit o lege pentru femicid. Petițiile strâng zeci de mii de semnături, iar rețelele sociale devin spații în care supraviețuitoarele își spun povestea și cer nu doar compasiune, ci reformă structurală. Sursă: Romania Journal, articol despre petiția pentru o lege a femicidului. The Romania Journal

În același timp, statul face pași înainte și înapoi. Ratificarea Convenției de la Istanbul, strategiile naționale în domeniul violenței de gen, modificările legislative recente care elimină taxele judiciare pentru victimele violenței domestice sau cresc pedepsele pentru încălcarea ordinelor de protecție coexistă cu un sistem care, conform evaluărilor internaționale, rămâne fragmentat, subfinanțat și adesea indiferent. România pare prinsă între presiunea străzii, cerințele organismelor europene și inerția instituțiilor. Acest articol analizează, cu date și surse oficiale, dacă aceste transformări compun o adevărată revoluție feministă sau doar o contraofensivă la un val de violență care nu dă semne că s ar opri. Sursă: raport de bază GREVIO privind implementarea Convenției de la Istanbul în România. ecoi.net

Realitatea crudă a cifrelor

Înainte să vorbim despre revoluție, trebuie să privim direct realitatea: România rămâne una dintre țările europene cu cele mai ridicate niveluri de violență împotriva femeilor. Date adunate din statisticile Ministerului Justiției și ale Poliției arată că, în ultimii ani, în jur de o femeie pe săptămână este ucisă de partener sau de un membru al familiei. În opt ani, peste 400 de femei au fost omorâte în astfel de contexte, ceea ce în limbajul specialiștilor se numește femicid, chiar dacă legislația românească încă nu recunoaște explicit acest termen. Sursă: European Data Journalism Network, analiză despre omorurile comise asupra femeilor de către membri ai familiei în România. europeandatajournalism.eu

Un studiu recent asupra perioadei 2020-2023 arată că numărul cazurilor de violență domestică înregistrate oficial a crescut de la circa 49 000 la peste 57 000. Creșterea nu poate fi pusă exclusiv pe seama pandemiei, deși aceasta a agravat situația, ci indică un fenomen cronic: violența exercitată în familie iese treptat la suprafață, pe măsură ce tot mai multe victime au curajul și informația necesară pentru a reclama agresorii. Dincolo de cifre, fiecare caz înseamnă o femeie, un copil, o familie prinsă într un cerc al fricii și dependenței, într un sistem care reacționează lent. Sursă: articol academic despre violența domestică în România în perioada 2020 2023, Revista de Științe Politice. cis01.ucv.ro

La nivel european, statisticile confirmă că România nu este o excepție, ci un caz grav într un peisaj deja îngrijorător. Agenția Europeană pentru Egalitate de Gen estimează că 42 la sută dintre femeile din România au experimentat, de la vârsta de 15 ani, violență fizică și sau sexuală din partea unui agresor, un nivel cu 11 puncte procentuale peste media Uniunii. Același profil arată o subraportare masivă, în special în mediile rurale și în comunitățile vulnerabile, unde dependența economică, rușinea și neîncrederea în instituții se combină într un cocktail care descurajează orice demers către poliție sau instanțe. Sursă: European Institute for Gender Equality, profilul de țară pentru România. European Institute for Gender Equality

Strada care nu mai tace

Dacă ne uităm la imagini cu protestele feministe din ultimul deceniu, observăm o schimbare de ton și de amploare. Ceea ce în anii 2010 părea o mobilizare de nișă, purtată de câteva grupuri de activiste și ONG uri, s-a transformat treptat într un ritual civic recurent. Cercetări recente despre mișcările feministe din România arată că protestele de Ziua Internațională a Femeii și cele din 25 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, au creat o rutină a prezenței în stradă, în care se combină indignarea, solidaritatea și educația publică. Sursă: Alexandra Ana, studiu despre rutinizarea protestelor feministe în România. PhilPapers

Un rol central îl joacă Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, cunoscută ca Rețeaua VIF, care organizează de peste un deceniu marșul Împreună pentru siguranța femeilor. Ediția din 2025 a fost anunțată ca având loc simultan în mai multe orașe din țară, de la București la Cluj, Timișoara, Iași sau orașe mai mici, semn că tema nu mai este captivă doar capitalei, ci se extinde în teritoriu. Mesajele sunt clare: statul e somat să își ia în serios obligațiile de protecție, iar violența împotriva femeilor este numită explicit crimă de gen, nu doar conflict familial. Sursă: site ul Rețelei VIF, anunț despre marșul Împreună pentru siguranța femeilor. violentaimpotrivafemeilor.ro

În octombrie 2025, mii de persoane au ieșit pe străzile din București și din alte orașe la un marș pentru siguranța femeilor, în care s-au strigat numele victimelor și s au cerut schimbări legislative concrete. Presa a relatat că manifestația a fost una dintre cele mai mari din ultimii ani pe tema violenței de gen, iar organizatorii au subliniat legătura directă dintre aceste mobilizări și presiunea pentru reforme, de la ordine de protecție mai eficiente la incriminarea femicidului. Sursă: RFI România, reportaj despre marșul Împreună pentru siguranța femeilor în mai multe orașe. RFI

Un moment de cotitură recent a fost protestul din iunie 2025, când peste 3 000 de oameni au ocupat Piața Victoriei din București, după ce o tânără a fost împușcată mortal, pe stradă, de un bărbat care o abuza încă din copilărie. Imaginile din timpul manifestației, cu pancarte pe care scria Câte femei mai trebuie să moară, au circulat în presa internațională și au fixat în conștiința publică ideea că aceste crime nu mai pot fi tratate ca tragedii izolate, ci ca eșecuri sistemice ale statului. Sursă: articol despre protestul de la București publicat de CHATEurope și RFI România. chateurope.eu

Revoluție feministă sau val de indignare

Când vorbim despre o revoluție feministă, ne trebuie nu doar emoție, ci și memorie. Studiile despre mișcările feministe din România postcomunistă arată mai multe etape: de la reactivarea tradiției interbelice a organizațiilor de femei, la apariția ONG urilor orientate spre drepturi și servicii sociale, apoi la articularea unui discurs critic față de austeritate, violență și reprezentarea femeilor în spațiul public. Aceste cercetări subliniază că feminismul românesc nu pornește de la zero, ci se sprijină pe o istorie de zeci de ani de organizare, adesea marginalizată în discursul oficial. Sursă: studiu ECPI și Mihaela Miroiu despre mișcările feministe și ecologiste în România după 1990. mihaela.miroiu.ro

În acest context, noile proteste împotriva femicidului pot fi citite ca un nou val, nu ca o apariție spontană. Analizele sociologice dedicate mobilizărilor din ultimul deceniu arată că activistele au reușit să introducă speranța ca reper central în discurs, dar o speranță lucidă, conectată la revendicări concrete: mai multe adăposturi pentru victime, ordine de protecție aplicate, anchete eficiente, educație de gen în școli. Ele au folosit experiența acumulată în mobilizări anterioare, de la marșuri pentru drepturi reproductive la proteste împotriva abuzurilor poliției, pentru a construi alianțe noi și pentru a aduce pe stradă oameni care nu se declară neapărat feministe sau feminisți, dar se opun violenței. Sursă: Alexandra Ana, studiu despre rolul mișcării feministe în mobilizările civice din România. IDEAS/RePEc

Petiția națională prin care se cere adoptarea unei legi privind femicidul este un exemplu clar al acestei maturizări. Textul nu se limitează la un apel emoțional, ci formulează cereri precise: recunoașterea legală a femicidului, colectarea de date distincte, formare obligatorie pentru polițiști, procurori și judecători, resurse suplimentare pentru servicii specializate. Semnată de peste 15 000 de persoane și sprijinită de organizații feministe și civice, petiția a ajuns pe masa Guvernului și a ministerelor Justiției și Afacerilor Interne, în paralel cu anunțul unor inițiative legislative care să introducă femicidul în Codul penal. Sursă: Romania Journal, articol despre petiția națională pentru o lege a femicidului. The Romania Journal

Dacă definim revoluția nu doar ca schimbare bruscă de regim, ci ca transformare profundă a normelor sociale, atunci acest nou val feminist nu este doar o reacție emoțională, ci o încercare de a rescrie contractul social dintre stat și cetățeni. Faptul că termenul de femicid a intrat în vocabularul de masă, că pancartele vorbesc despre responsabilitatea instituțiilor, nu doar despre monștri individuali, și că se pun întrebări despre bugete, politici publice și mecanisme de răspundere indică o mutație de fond în modul în care este înțeleasă violența împotriva femeilor. Sursă: articol analitic despre aparatul misogin sistemic din România, publicat în The Loop. theloop.ecpr.eu

Statul între presiune publică și mimarea schimbării

Orice revoluție feministă autentică se joacă nu doar pe stradă, ci și în sălile de ședință ale Guvernului, Parlamentului și instanțelor. România a ratificat Convenția de la Istanbul și a fost evaluată de experții GREVIO, care au recunoscut pașii făcuți la nivel legislativ, dar au semnalat grave întârzieri în implementare: număr insuficient de adăposturi, servicii neuniforme la nivel național, lipsă de formare adecvată a profesioniștilor, tulburătoare diferențe între mediul urban și rural. În 2025, o nouă vizită tematică a GREVIO în România are tocmai rolul de a verifica dacă promisiunile au devenit realitate sau au rămas la nivel de strategie pe hârtie. Sursă: Consiliul Europei, anunț despre vizita tematică GREVIO în România în 2025. Portal

Un document al Comisiei Europene privind programul de învățare reciprocă în domeniul egalității de gen notează că România a elaborat o strategie națională privind violența de gen, apreciată pentru viziunea sa cuprinzătoare. Strategia vorbește despre formarea profesioniștilor, campanii de conștientizare și consolidarea serviciilor pentru victime. Problema, atrag atenția experții, este legătura fragilă dintre strategie și buget: fără finanțare stabilă, multe dintre măsuri rămân promisiuni frumos formulate, dar greu de văzut în viața de zi cu zi a supraviețuitoarelor. Sursă: document de comentarii privind România în cadrul Programului european de învățare în domeniul egalității de gen. European Commission

În paralel cu strategiile, Parlamentul a adoptat în ultimii ani mai multe modificări legislative cu impact direct asupra victimelor. Printre acestea se numără reducerea și apoi eliminarea taxelor judiciare pentru divorț și partaj în cazurile de violență domestică, astfel încât femeile să nu mai fie ținute captive într o relație abuzivă de costuri pe care nu și le permit. În toamna anului 2025, o inițiativă legislativă intitulată România fără violență domestică prevede că victimele nu vor mai plăti taxele de timbru pentru divorț și împărțirea bunurilor, un pas simbolic și practic important în direcția accesului la justiție. Sursă: știre despre excluderea taxelor judiciare pentru victimele violenței domestice. Informat

Tot în 2025, autoritățile au anunțat creșterea pedepselor pentru încălcarea ordinelor de protecție, într un context în care cazuri tragice, în care femei au fost ucise de foști parteneri, arătau că poliția și instanțele nu trataseră cu seriozitate aceste instrumente. Proiectul legislativ discutat prevede sancțiuni mai dure pentru agresorii care încalcă ordinul și simplifică procedurile de acordare. Feministele salută aceste schimbări, dar avertizează că legile fără schimbare de cultură instituțională pot rămâne litere moarte, mai ales în absența monitorizării și a sancționării celor care le aplică defectuos. Sursă: Romania Insider, articol despre creșterea pedepselor pentru încălcarea ordinelor de protecție. Romania Insider

Un semnal de alarmă vine din faptul că, în pofida acestor reforme, analizele jurnaliștilor de investigație și ale organizațiilor feministe arată în continuare un stat care eșuează prea des în a proteja femeile. Cazurile repetate de victime ucise după ce ceruseră ajutor, ratele mari de închidere a dosarelor de viol, lipsa de coordonare între poliție, parchet și servicii sociale compun imaginea unui aparat pe care cercetătoarea Mimi Mihăilescu îl numește, într o analiză recentă, aparat misogin sistemic. Revoluția feministă se lovește de un stat care schimbă limbajul, dar mult mai greu reflexele. Sursă: articol analitic despre aparatul misogin din România, publicat în The Loop. theloop.ecpr.eu

Revoluția nevăzută: orașe mici, intersecții, burnout

Dincolo de marile marșuri și de dezbaterile televizate, o parte esențială a noului val feminist se consumă în tăcere, în birouri de ONG mici, în apartamente închiriate, în sate și cartiere uitate. Un raport alternativ trimis în 2025 către GREVIO de o coaliție de organizații, între care Community Safety and Mediation Center, arată că, dintr un buget național de 35 de milioane de euro dedicat serviciilor sociale, doar aproximativ 100 000 de euro au ajuns la servicii pentru victimele violenței domestice, iar doar câteva organizații de femei au reușit să îndeplinească condițiile birocratice pentru a accesa aceste fonduri. Activistele vorbesc despre o revoluție cu resurse minime, purtată adesea cu salarii mici, voluntariat prelungit și multă oboseală. Sursă: raport umbrelă transmis GREVIO de Community Safety and Mediation Center și parteneri. Council of Europe

O altă dimensiune rar vizibilă în spațiul public este intersecția dintre violență, etnie și sărăcie. Volumul Toată lumea știa, coordonat de cercetătoare asociate Centrului Filia, documentează felul în care violența împotriva femeilor rome și nerome se manifestă în comunități rurale și cartiere urbane marginalizate, punând laolaltă perspectiva victimelor și a autorităților. Rezultatul este o imagine în care violența de gen se împletește cu discriminarea etnică, cu rasismul instituțional și cu lipsa infrastructurii de bază, astfel încât chiar și accesul fizic la poliție, la un cabinet medical sau la un centru de consiliere devine o cursă cu obstacole. Sursă: volum de cercetare Toată lumea știa, publicat de Centrul Filia. centrulfilia.ro

La aceasta se adaugă dimensiunea rurală a inegalităților. Studii recente despre gen și infrastructură în mediul rural românesc arată că femeile sunt cele mai afectate de lipsa transportului, a serviciilor medicale și a centrelor sociale, ceea ce amplifică dependența de partener și reduce dramatic șansele de a rupe o relație abuzivă. Când drumul până la cel mai apropiat oraș înseamnă bani, timp și expunere socială, ideea de a depune plângere la poliție nu mai este doar o decizie emoțională, ci și una logistic imposibilă pentru multe femei. Sursă: studiu despre gen și infrastructură în mediul rural, publicat de Centrul de Politici Educaționale și Sociale al Universității din București. cpes.unibuc.ro

Un element cheie pentru a înțelege noul val feminist este burnout ul. Cercetări privind activismul feminist în România vorbesc despre efectele a ceea ce unele autoare numesc ONGizare: transformarea activismului într o muncă birocratică, dependentă de proiecte, rapoarte și finanțări instabile. Activistele ajung să fie în același timp consiliere pentru victime, fundraiser, comunicator, jurist și organizator de proteste, într un context în care așteptările publice cresc, iar resursele rămân limitate. Această oboseală structurală este, paradoxal, un semn al intensității revoluției, dar și o amenințare la adresa sustenabilității ei. Sursă: articol despre burnout ul activistelor feministe, publicat în revista Analize. analize-journal.ro

Este aceasta o revoluție? Un răspuns incomod

Dacă punem cap la cap cifrele și imaginile, rezultă un tablou tensionat. Pe de o parte, în 2024 au fost înregistrate zeci de mii de plângeri pentru infracțiunea de loviri și alte violențe, iar estimările arată că 42 la sută dintre femeile din România au trăit forme grave de violență. Pe de altă parte, în 2025, marșurile pentru siguranța femeilor au scos în stradă mii de oameni în cel puțin 11 orașe, iar organizatorii vorbesc despre cea mai amplă mobilizare împotriva violenței de gen din istoria recentă a țării. Întrebarea nu mai este dacă există un val feminist, ci cât de departe poate ajunge acesta într un context social și politic ostil. Sursă: Antena 3 CNN, reportaj despre marșul Împreună pentru siguranța femeilor și date despre violența de gen. Antena 3

Unii cercetători și jurnaliști vorbesc despre o fractură între discurs și realitate. Deși termenul femicid a intrat în spațiul public, iar autoritățile fac declarații ferme după fiecare crimă mediatizată, o analiză de profunzime arată că multe dintre aceste decese puteau fi prevenite. În numeroase cazuri, victimele ceruseră ajutor, depuseseră plângeri sau solicitaseră un ordin de protecție, iar instituțiile nu au intervenit la timp. Din această perspectivă, noul val feminist este atât un strigăt de disperare, cât și un act de acuzare la adresa unui stat care, deși a adoptat legi moderne, continuă să eșueze în aplicarea lor coerentă. Sursă: European Data Journalism Network, investigație privind modul în care statul român eșuează să protejeze victimele violenței domestice. europeandatajournalism.eu

La nivel internațional, organizații precum OSCE și ONU reamintesc constant că o femeie sau o fată este ucisă la fiecare zece minute de un partener sau de un membru al familiei, iar niciun stat nu este imun la acest fenomen. Din această perspectivă, ceea ce se întâmplă în România este parte a unui val global de conștientizare și mobilizare împotriva femicidului, în care curajul supraviețuitoarelor de a vorbi, munca persistentă a ONG urilor și presiunea străzii forțează treptat schimbarea. Dacă este sau nu o revoluție va depinde de capacitatea societății românești de a transforma această energie în instituții solide, bugete reale și o cultură care spune clar: violența împotriva femeilor nu este nici normală, nici tolerabilă. Sursă: raport OSCE despre tendințele în abordarea femicidului în regiunea OSCE. OSCE

---

Lista surselor utilizate

1. European Data Journalism Network, articol A woman is killed every week in Romania: how the state fails to protect victims, 2024. europeandatajournalism.eu
2. European Institute for Gender Equality, Gender Equality Index România, domeniul violență, profil de țară actualizat. European Institute for Gender Equality
3. V. Gheorghiță, Domestic Violence in Romania in the period 2020 2023, Revista de Științe Politice, 2024. cis01.ucv.ro
4. Consiliul Europei, GREVIO baseline evaluation report on Romania, 2022. ecoi.net
5. Consiliul Europei, anunț GREVIO carries out its first thematic evaluation visit to Romania, octombrie 2025. Portal
6. Comisia Europeană, The EU Mutual Learning Programme in Gender Equality, comments paper Romania, februarie 2025. European Commission
7. Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, anunț despre marșul Împreună pentru siguranța femeilor 2025. violentaimpotrivafemeilor.ro
8. RFI România, reportaj Marșul Împreună pentru siguranța femeilor, în mai multe orașe din țară, octombrie 2025. RFI
9. CHATEurope, articol Protest against domestic violence in Bucharest: How many more women have to die, iunie 2025. chateurope.eu
10. Romania Journal, articol Tens of thousands of Romanians demand a law against femicide, august 2025. The Romania Journal
11. Media și presă juridică, știre Victims of domestic violence will no longer pay the judicial stamp duty for divorce and division of property, octombrie 2025. Informat
12. Romania Insider, articol Romania takes first step to increase penalties for violating protection orders, octombrie 2025. Romania Insider
13. ECPI și Mihaela Miroiu, studiu Mișcări feministe și ecologiste în România 1990 2014. mihaela.miroiu.ro
14. Alexandra Ana, The routinization of protest, studiu despre protestele feministe, 2024. PhilPapers
15. Alexandra Ana, The Role of the Feminist Movement Participation during the Winter 2012 Mobilisations in Romania, articol academic, 2017. IDEAS/RePEc
16. Mimi Mihăilescu, articol Misogynist apparatus in Romania, The Loop, 2025. theloop.ecpr.eu
17. Community Safety and Mediation Center și parteneri, Shadow Report presented to GREVIO, august 2025. Council of Europe
18. Andreea Bragă, Diana Elena Neaga, Anca Nica, volum Toată lumea știa. Violența împotriva femeilor rome și nerome între normal și normativ, Hecate, 2017. centrulfilia.ro
19. Centrul de Politici Educaționale și Sociale, studiu Gen și infrastructură: experiențele femeilor din mediul rural, 2025. cpes.unibuc.ro
20. Alexandra Ana, Activist burnout in times of NGO ization, articol în revista Analize, 2023. analize-journal.ro
21. OSCE, raport Trends in addressing femicide in the OSCE region, 2025. OSCE
22. Antena 3 CNN, reportaj despre marșul Împreună pentru siguranța femeilor și statistici privind violența de gen, octombrie 2025. Antena 3